"Toate trec...asa se spune,dar nimic nu trece fara sa lase urme"          

Azi a fost o zi speciala,desi dimineata nu a inceput atat de bine...azi mi-am dat seama cat de mult valoreaza timpul atunci cand vine vorba de anii petrecuti departe de cea mai buna prietena,cat de mult am tinut cont de orgoliu cand am decis sa nu ne mai vorbim;din fericire,acum suntem iar prietene,desi clar ceva s-a schimbat...poate eu,poate ea,sau poate ca timpul si evenimentele ne-au schimbat.Niciodata nu e prea tarziu,si apoi ma intreb de ce oare se cramponeaza oamenii atat de tare sa descopere in trecutul lor motive care sa le amarasca prezentul?Ruinele cedeaza intotdeauna locul unor noi constructii,fiecarei caderi ii corespunde un urcus,fiecarui declin o noua viata...asadar,de ce sa nu mai dam o sansa unei prietenii ca cea care ne-a legat in toti anii de liceu?A fost si ramane cea mai buna prietena a mea indiferent ce a fost sau ce va mai fi de acum inainte,pentru ca eu nu am uitat de cate ori mi-a fost alaturi,de cate ori am ras si am plans impreuna...de cate ori ne-am promis ca niciodata noi doua nu o sa ne certam.Acum si eu si ea ne mintim ca avem alte prietene bune,dar amandoua stim ca prietenia ce ne-a legat a fost si este ceva deosebit,si ca nici timpul si nici oamenii,nici evenimentele si nici  orgoliul nu va mai sta in calea prietenie noastre...              

                                                                                                 Pentru Ralucutza