O stea cazatoare tocmai apare pe cerul noptatic.Ii urmarim cu ochii dara argintie ca sa o vedem mai apoi disparand la marginile noptii.Aparitie,disparitie...imagine impresionanta a vietii omenesti.Fiecare fiinta,fiecare suflet nu e oare o lumina a cerului?Fiecare chip,fiecare privire,nu lumineaza lumea,nu lamuraste marele mister al fiintei?Aidoma stelei pieritoare,viata se iveste brusc din tenebre,odata cu primul strigat al noului nascut,ca sa traseza mai apoi minunata curba ascendenta a tineretii pana la acel punct din spatiu cara marcheaza apogeul,punct variabil pentru fiecare ins,dupa care pieritoarea lumina a vietii se va cufunda in genunea de nepatruns a mortii.

Viata se iveste brusc din tenebre....